Spania este una dintre țările pe care mi-am dorit mereu să le vizitez.
În concepția mea, este o țară cu un bogat patrimoniu istoric, cu o cultură impresionantă, unde, până și obiceiurile culinare li se par unora a fi rupte din Rai.
Cel mai impresionant și celebru oraș al acestei țări, este Barcelona, datorită bogăției sale în obiective turistice. Legendele urbane spun că orașul ar fi fost înființat de Hercule, personaj mitologic al legendelor grecești, fiul lui Zeus cu o muritoare.
Astfel, printre cele mai interesante atracții turistice, s-ar număra următoarele:
La Sagrada Familia
Aflată în capitala Cataloniei, este, aș putea spune, una dintre cele mai vestite biserici ale Spaniei. Ea stârnește interesul și curiozitatea turiștilor prin dimensiune și prin construcția maiestuoasă.
Construcția bisericii a început în anul 1882, aflându-se sub coordonarea marelui arhitect Antonio Gaudi. Imensa clădire nu este terminată. Încă de la început, raportându-se la tehnicile de construcție de la începutul secolului 20, s-a stabilit că ridicarea bisericii ar fi urmat să dureze sute de ani. Azi, se preconizează că s-ar finaliza în anul 2026. Lucrările se desfășoară atât de lent, deoarece cheltuielile necesare zidirii nu se află în responsabilitatea statului, așa cum era în Evul Mediu. Azi, singurele surse financiare sunt reprezentate de donațiile făcute bisericii și de banii obținuți din vânzarea biletelor ce condiționează accesul în locație.
În privința sutelor de ani pe care se întindea construirea lăcașului sfânt, arhitectul spunea „Clientul meu nu se grăbește”. El și-a dedicat ultimii 40 de ani din viață acestei provocări, iar după moartea sa (1926), lucrările au trecut sub conducerea lui Domènech Sugranyes, până în 1936, când au fost întrerupte de Războiul Civil Spaniol.
Înălțimea grandioasei biserici este de 170 de metri, cu unul mai puțin decât un deal din apropierea Barcelonei, deoarece Gaudi considera că lucrarea lui trebuie să fie mai mică decât cea a Domnului.
Biserica are 18 turnuri, ele reprezentând, în ordinea înălțimii, cei 12 Apostoli, cei 4 Evangheliști, Sfânta Fecioară Maria, iar cel mai înalt, îl simbolizează pe Isus Hristos, urmând ca la finalul construcției , să aibă în vârf o cruce uriașă.
Observăm trei fațade : a Nașterii, a Patimilor și a Gloriei.
Fațada Nașterii ( a Vieții și Bucuriei, a Crăciunului ), aflată spre est, simbolizează nașterea domnului Isus Hristos, fiind împodobită cu sculpturi inspirate din pasajele Bibliei, ce vizează copilăria lui Isus.
Fațada Patimilor, orientată spre vest, este inspirată din Patimile domnului nostru Isus Hristos, durerea, sacrificiul și moartea, evidențiate prin sculpturi dramatice.
Fațada Gloriei (spre sud) reprezintă principala fațadă, care va fi marea intrare în biserică. Numele ei derivă din sculpturile deținute, ce simbolizează omul, problemele sale, drumurile pe care le va urma și scopul acestuia. Toate cele trei fațade prezintă trei intrări, dintre care una principală și două laterale. În mod deosebit, ultima menționată are și șapte coloane ce simbolizează cele șapte daruri ale Sfântului Duh.
Muzeul Picasso
Casa în care poate fi vizitată impresionanta colecție a fost construită între anii 1656-1659, de către Pierre Aubert. Acesta s-a îmbogățit colectând taxa pe sare, de aceea numele clădirii este „Hotelul Sărat”.
În această casă au trăit oameni celebrii, precum Ambasadorul Veneției.
În timpul războiului, clădirea a aparținut statului, iar după 1815 a devenit școala în care a studiat Balzac.
Picasso obișnuia să afirme că el era cel mai mare colecționar Picasso din lume. În timpul vieții, a strâns o impresionantă colecție a propriei munci.
Muzeul include 3000 de lucrări semnate de Pablo Picasso, incluzând schițe, ceramică și pictură. Pe lângă picturile altor artiști celebrii, se mai găsesc statuete iberice exeutate în bronz și câteva exponate de artă primitivă.
Cel mai impresionant mi se pare faptul că muzeul conține foarte multe picturi realizate de artist după aniversarea de 70 de ani, existența unor încăperi cu reprezentări tematice, dar și faptul că muzeul urmează axa cronologică a întâmplărilor , expunând lucrările începând cu tinerețea lui Picasso, până la bătrânețe
.
Acvariul din Barcelona
Considerat cel mai important centru cu tematică mediteraneană din lume, Acvariul din Barcelona a fost deschis în 1995, fiind principalul și singurul mare acvariu din orașul Catalonia.
El cuprinde 35 de acvarii diferite, conținând aproximativ 11000 de animale, din 450 de specii.
- Oceanoarium
Acest rezervor este, desigur, mai mare decât un acvariu normal și conține 3,7 milioane de litrii de apă de mare. De asemenea, impresionant, aspectul care determină deliciul vizitatorilor, este existența unui tunel subacvatic transparent, cu o lungime de mai mult de 80 de metri lungime. Parcurgerea acestui tunel, dă turiștilor senzația că se plimbă laolaltă cu peștii.
Oceanoariumul prezintă unele dintre speciile reprezentative ale Mediteranei, printre care se numără: anghila Moray, așa- numita specie a peștelui de aur, peștele chitară, porcul marin, precum și rechini de dimensiuni impresionante : rechinul taur, rechinul Milberto.
- Acvarii din Marea Mediterană
Vorbim despre existența a 14 acvarii reprezentative ale diferitelor comunități mediteraneene. Se recreează, totodată, două zone ale coastei catalane : Delta del Ebro și Insulele Medes. Printre spațiile create se află Posidonia, comunitatea de coral roșu, comunitatea de peșteri și crevase.
În acvariile tematice, putem vedea nevertebrate marine, precum : arici de mare, stele de mare, căluți, câine de mare, corali, dragoni de mare.
Cele șapte acvarii tropicale reprezintă ecosisteme complexe tipice din Marea Roșie, marea barieră de corali din Australia, din Marea Caraibelor, precum și pești veninoși sau rechini din apele tropicale.
- Aqua Planet
Acesta este un mare pavilion, pe care îl putem găsi la sfârșitul turului acvariului. Aici sunt furnizate facilități pentru găzduirea mai multor specii de pești, ce se pot adapta unor condiții diferite de viață. În centru, se găsește un rezervor superficial unde zăbovesc pești chitară și pești raze, runda mezanin, precum și alte specii de pești capabili de simbioză și camuflaj, fiind considerați fosile în viață.
Muzeul istoric al Cataloniei
Cunoscut și sub acronimul de MHC, a fost înființat în anul 1996, de către Guvernul din Catalonia. Principalul motiv al existenței acestuia este de a spune turiștilor istoria Cataloniei, printr-o colecție de obiecte și reconstituiri realizate printr-un echipament audiovizual computerizat, care ne reproduc documente istorice ale acestei comunități autonome.Astfel, se intenționează a ni se atrage interesul asupra evoluției culturii catalane.
Muzeul oferă sprijin persoanelor și instituțiilor interesate de cercetarea istorică, fiind interesat de păstrarea și expoziția de material ce vizează istoria orașului. Totodată, reprezentanții muzeului se confruntă cu monumente de gestionare, pentru a îmbunătății condițiile de întreținere, vizite și diseminare culturală.
Expoziția permanentă este distribuită în șapte etape, prin intermediul cărora li se permite turiștilor retrăirea unor momente istorice, precum măcinarea grâului de către iberici, obiceiurile în vederea primirii armurii de cavaler medieval etc.
Prima etapă, Roots, variază de la paleoliticul inferior până la sfârșitul secolului V, momentul căderii Imperiului Roman de Apus, fapt ce conduce la crearea regatului vizigot de Toledo.
A doua etapă, Nașterea unei națiuni, își are originea în anul 711, anul cuceririi Hispaniei de către musulmani , ajungând la cucerirea Cataloniei Nova în secolul al XII-lea.
A treia etapă vorbește despre cucerirea Mallorcăi și Valenciei de către Jaime I, din secolul al XIII-lea, urmând o puternică perioadă de expansiune.
Printre operele temporare, ce pot fi admirate în acest muzeu, se numără:
- “Catalonia Evreiască”, expoziție ce redă procesul de integrare și viața de zi cu zi a comunităților evreiești catalane de-a lungul istoriei, prin obiecte și documente reprezentative.
- “Catarii și Juglares. Occitania și Catalonia: Renaissance și viitor”, expoziție a cărei semnificație merită să rugați ghidul turistic să v-o deslușească.
- “Jurnalism și jurnaliști”-gazete numeroase ce explică evoluția comunicării sociale spaniole și influența ei asupra societății contemporane.
Muntele Montserrat (Muntele Sfințit)
Are o formă aparte, ce s-a modelat astfel datorită eroziunii . Așa se explică faptul că vârfurile masivului muntos apar ca niște degete, luând naștere datorită durității diferite a rocilor.
Vorbim despre un munte alcătuit din gresii, situat sub ținutul deluros al Cataloniei, sub al cărui vârf estic se găsește Mănăstirea benedictină Montserrat, aflată la 720 de metri.De la mănăstire se poate ajunge la vârful cel mai înalt al muntelui Sant Jeroni, aflat la 1236 m înălțime. Fascinant mi s-a părut faptul că de la mănăstire, cu ajutorul telefericului (o altă plăcere cotidiană), se poate ajunge pe vârful Sant Joan și pe Drumul Crucii, unde se găsește amenajată Peștera Sfântă. Aici este locul legendar, unde se spune că s-ar fi găsit Icoana Fecioarei din Montserrat.
În masiv, se mai găsesc și bisericuțe mici, închinate Sfântului Benedikt din Nursia, dar și Sfintei Cecilia din Roma.
Unul dintre cele mai grăitoare monumente de adevăr istoric, este reprezentat, în opinia mea, de către biserica romano-catolică, atestată din punct de vedere istoric, din anul 945, la fel ca și o serie de așezări mai mici omenești.
Sunt de părere că, prin cele relatate, v-am stârnit interesul suficient de mult încât, dacă vreodată veți avea ocazia de a merge în Spania, să alegeți ca destinație, Barcelona.