Subcontinentul indian (care cuprinde India, Pakistan și alte țări din Asia de Sud) are o istorie lungă de bijuterii, care a trecut prin diverse schimbări prin influența și politica culturală de peste 5.000-8.000 de ani.
Deoarece India a avut o cantitate abundentă de metale prețioase și pietre prețioase, ea a prosperat financiar prin export și schimb cu alte țări. În timp ce tradițiile europene au fost puternic influențate de celelalte imperii, India s-a bucurat de o dezvoltare continuă a formelor de artă de aproximativ 5.000 de ani.
Una dintre primele care au inceput să facă bijuterii au fost popoarele din Valea Indusului (incluzând Pakistanul de astăzi și nordul și nord-vestul Indiei). Până în anul 1500 î. Hr., popoarele din Valea Indusului au creat cercei și coliere de aur, coliere de bile și brățări metalice.
Înainte de 2100 î.Hr., înainte de perioada în care metalele erau utilizate pe scară largă, cel mai mare comerț cu bijuterii din Valea Indusului era comerțul cu mărgele. Margelele din Valea Indusului au fost realizate folosind tehnici simple. În primul rând, un producător de mărgele va avea nevoie de o piatră brută, care va fi cumpărată de la un comerciant de piatră din est. Piatra va fi apoi pusă într-un cuptor fierbinte unde va fi încălzit până când va deveni roșu, o culoare foarte apreciată de oamenii din Valea Indusului. Piatra roșie va fi apoi modelată la dimensiunea potrivită și se va face o gaură prin ea cu tehnici primitive. Mărgelele au fost ulterior lustruite. Unele mărgele au fost de asemenea pictate cu desene sau modele. Această formă de artă a fost adesea trecută prin familie. Copiii producătorilor de mărgele au învățat cum să lucreze mărgele de la o vârstă fragedă.
Stilul persian a jucat, de asemenea, un rol important în bijuteriile din India. Fiecare piatră avea propriile caracteristici legate de hinduism.
Bijuteriile din Valea Indusului au fost purtate predominant de femei care puneau pe încheieturi numeroase brățări de lut sau coji. Ele erau adesea în formă de gogoși și pictate în negru. În timp, brățările de lut au fost aruncate pentru cele mai durabile. În India de azi, brățările sunt realizate din metal sau din sticlă.
Alte piese pe care femeile le purtau frecvent erau benzile subțiri de aur care erau purtate pe frunte, cerceii, broșele primitive, și inelele de aur. Deși femeile purtau cele mai des bijuterii, unii bărbați din Valea Indusului purtau mărgele. Mărgelele mici erau deseori confecționate pentru a fi plasate în părul bărbaților și femeilor. Mărgelele aveau o lungime de aproximativ un milimetru.
Un schelet feminin (din Muzeul Național, New Delhi, India) poartă o brățară pe mâna stângă. Kada este un tip special de brățară și este popular în cultura indiană. Ele simbolizează animale precum păunul, elefantul, etc.
Potrivit credinței hinduse, aurul și argintul sunt considerate metale sacre. Aurul este simbol al soarelui cald, în timp ce argintul sugerează luna rece. Ambele sunt metalele esențiale ale bijuteriilor indiene. Aurul pur nu se oxidează sau corodează cu timpul, de aceea tradiția hindusă asociază aurul cu nemurirea. În credința hindusă vedică a creației cosmologice, izvorul vieții umane fizice și spirituale a provenit și a evoluat dintr-un uter de aur (hiranyagarbha) sau ou (hiranyanda), o metaforă a soarelui, a cărui lumină se ridică din apele primordiale.
Bijuteriile aveau un statut deosebit în Indiei. Doar regi și câțiva alții oameni cărora le-au acordat permisiunea puteau purta ornamente de aur pe picioarele lor. În mod normal, aceasta ar fi considerată o încălcare a aprecierii metalelor sacre. Chiar dacă majoritatea populației indiene purta bijuterii, Maharajas și oamenii importanți aveau o legătură mai profundă cu bijuteriile.
Navaratna (nouă pietre) este o bijuterie puternică purtată frecvent de un Maharaja (împărat). Este o amuletă, care cuprinde diamante, perle, rubin, safir, smarald, topaz, ochi de pisică, corali și zăpadă roșie. Fiecare dintre aceste pietre este asociată cu o divinitate celestică, reprezentând totalitatea universului hindus când toate cele nouă pietre sunt împreună. Diamantul este cea mai puternică bijuterie printre cele nouă pietre. .Maharaja și alți membri ai familiei regale prețuiește bijuteria ca pe un Dumnezeu hinduist.
India a fost prima țară care mina diamante, cu unele mine care datează din 296 î.Hr. India a comercializat diamantele, observând calitățile lor valoroase. Din punct de vedere istoric, diamantele se ofereau ca simbol al fidelității. În istoria indiană, diamantele au fost folosite pentru a achiziționa echipamente militare, a finanța războaie, a revoluționa etc. Diamantele indiene au fost folosite ca garanție pentru a finanța împrumuturi mari necesare pentru a susține regimurile politice sau economice care se destramă. Eroii militari victorioși au fost onorați de recompensele diamantelor și, de asemenea, diamantele au fost folosite ca plată de răscumpărare pentru eliberare din detenție sau răpire. Astăzi, multe dintre modelele de bijuterii tradiționale sunt folosite, iar bijuteriile sunt purtate în ceremoniile indiene precum nunțile.
