Darya-i-Nur sau “Oceanul de lumină”, este unul dintre cele mai mari diamante din lume si cel mai mare dintre diamantele de culoare roz descoperit vreodată. El reprezintă, alături de Kooh-i-Noor, cel mai important diamant al Asiei.
Știați că cel mai mare diamant roz din lume a fost descoperit în 1739, într-o mină din Andhra Pradesh, unul dintre statele Indiei și a aparținut pentru prima dată, primului împărat al dinastiei, Mohammed Moghul?
Doar că In același an, nordul Indiei a fost invadată iar impăratul Nader Shash al Persiei a ocupat capitala Delhi și toate comorile orasului au fost predate, astfel celebrul diamant roz a intrat în posesia conducătorului iranian. În 1741, Nader a fost asasinat, iar nepotul său, ce i-a urmat la tron, a intrat in posesia celor mai valoroase diamante ale Indiei: Darya-i-Noor si Kooh-i-Noor. S-a transmis apoi din generație în generație pe linie regala, până în anul 1831. Conducătorul de atunci, Nasser-ed-Din, a comandat șlefuirea pietrei și a montat-o într-o ramă, într-un ornament ce reprezintă până astăzi o emblemă a Iranului.
Procesul de șlefuire a pietrei a durat peste un an, un proces lent dar plin de tactică și măiestrie ce i-a dat celebrului diamant strălucirea de care avea nevoie. Este greu de înțeles faptul că în urma procesului de șlefuire, bijuteria a pierdut peste 50% din cantitate. Diamantul, ce cântarea 182 de carate după șlefuire a fost montat într-o ramă elaborată și extrem de prețioasă, ce conținea 457 de diamante și 4 rubine, toate încadrate într-o ramă din aur masiv. Valoarea pe care o are acum ornamentul nu a fost estimată, deoarece ea va rămâne o bijuterie “de neprețuit” a Iranului și întregii lumi.
Câțiva ani mai târziu o neînțelegere între casa regală britanică și cea iraniană, a făcut și mai celebră bijuteria. Cercetătorii englezi de la jumătatea secolului al XIX-lea, susțin că de fapt bijuteria ar fi fost cumpărată de către East India Company și expusă în muzeul din Crystal Palace, Londra, în anul 1851. Dar, surprinzător faptul că oficialii iranieni ai Băncii Centrale Iraniene de la Teheran, susțin faptul cât bijuteriile Coroanei Regale nu ar fi părăsit niciodată țara.
Conducătorul iranian Mohammed Ali a fugit din țară cu o parte din tezaurul tarii (printre care și diamantul Darya-i-Nur) după ce a fost învins într-o bătălie în anul 1906 cerând azil politic în Rusia. În acest fel, faimoasele bijuterii ale Persiei au ajuns în proprietatea sa personală. Dar, în cele din urmă, s-au depus numeroase eforturi de către constituționaliștii din India, iar comoara câștigată în lupta de către Nader al Persiei a fost adusa înapoi în țara de origine, ocupând astfel locul bine meritat.
În urma unor studii făute asupra diamantului de către o echipă de bijutieri canadieni, se crede că Darya-i-Nur a făcut parte din “Marea Tableta de Diamant”, din care mai făcea parte și alt diamante cunoscut Noor-ul-ain, de 60 de carate. În trecut miraculosul diamant putea fi văzut și apreciat de către toți marii conducători și moștenitori ai întregii lumi, acesta reprezentând un mare obiectiv turistic al Iranului. În prezent diamantul face parte din proprietatea Băncii Centrale din Teheran.
De-a lungul timpului s-au făcut numeroase speculații privitoare la originea, greutatea, posesia și valoarea diamantului, însă acest lucru este normal atunci când vorbim despre o bijuterie de o asemenea valoare. Ce este cu adevărat incontestabil, este faptul că lui Darya-i-Noor, asemenea lui Kooh-i-Noor i-au fost atribuite o valoare deosebită, drept pentru care ele continuă să rămână neprețuite.
