Majoritatea femeilor îşi doresc să aibă copii. Poate că unele mai devreme, altele mai târziu. Însă, puţine sunt cu adevărat pregătite pentru ceea ce urmează din toate punctele de vedere. Cele mai multe ştiu că pe măsură ce sarcina evoluează vor lua în greutate, că unele sarcini sunt toxice (cu stări de vomă), că la naştere vor avea dureri… şi că vor uita toate greutăţile după ce bebeluşul va veni pe lume. Dar pentru ce urmează după naştere e pregătită vreuna? Se gândesc şi la schimbările din sufletul mamei? Tocmai despre aceste schimbări ne-am propus să va spunem câte ceva. Nu va fi suficient, dar e un punct de pornire. Va sfătuim să aprofundati subiectul chiar de la primele luni de sarcină.
Femeile însărcinate sunt vulnerabile emoţional
În primele luni de sarcină majoritatea viitoarele mămici sunt bucuroase şi nerăbdătoare să-şi vadă copilaşii. Merg la medici, fac teste, vor să se asigure că totul merge bine. Schimbările fizice se accelerează treptat şi ajung într-o postură vulnerabilă atunci când conştientizează că vor fi responsabile de viaţa copilului mulţi ani de atunci înainte. În acest moment e mare nevoie de sprijinul soţului. Nu pentru că nu s-ar descurca singure în plan concret (uneori mai greu, ce-i drept!) ci pentru că soţul le dă o stare de siguranţă, de protecţie, de sprijin.
Prezenţa soţului – de o importanță capitală
Femeile neglijate de soţi în perioada sarcinii ajung să se confrunte cu forme de depresie pre-partum. Până de curând era cunoscută numai depresia post-partum, dar şi înainte de naştere femeile se pot confrunta cu probleme emoţionale. Ele plâng uşor, sunt puternic emoţionale în deciziile pe care le iau (iată şi motivul pentru care mămicile iau o grămadă de lucruri pentru bebeluşi pe care aceştia nu le vor folosi niciodată!). E nevoie de o persoană practică alături de ele. Cine altul decât soţul? Până la urmă, micuţul din pântece este şi al lui, nu-i aşa? Poate că femeile au nevoie doar de o vorba bună. Poate trebuie să meargă soţii la piaţă în locul lor. Poate trebuie să ducă gunoiul… Lucruri mărunte, dar importante pentru femei.
Ajutaţi mămica la ce are nevoie, nu la ce vreţi voi
După naşterea copilului toată atenţia e concentrată asupra lui. Să-l răsfeţe toţi membrii familiei, să-l legene şi să-l alinte. După ce timp de 9 luni copilul a fost numai al mamei – a fost mereu cu ea, femeia se simte dată la o parte. Deşi toţi vor să facă lucruri bune şi folositoare, riscă să fie percepuţi exact pe dos. Cel care ar trebui să se implice în îngrijirea copilului este tatăl. Ar trebui să aibă parte egală cu mama ca treburi legate de copil, timp petrecut cu el şi de … nesomn peste noapte! Privarea de somn în cazul proaspetelor mămici duce la depresie post-partum. Ajutaţi mămicile la ce au ele nevoie, nu la ce vreţi voi să faceţi.
Dacă sunt în familie mai mulţi copii, tatăl trebuie să-şi asume mai mult îngrijirea celor mari, iar mama să stea mai mult cu cel mic. Pe măsură ce bebeluşul creşte, ponderea de timp petrecut cu toţi copiii trebuie să se echilibreze. Familia trebuie să petreacă timp împreună – mama, tata, copiii (mai mici sau mai mari). Să formeze un tot şi relaţiile dintre ei să se cimenteze.
