Fiecare dintre noi are anumite curiozități. Atunci când în jurul nostru se întâmplă unele lucruri complet inexplicabile, interesul nostru este mai mult decât surescitat. De ce? Pentru că necunoscutul și întâmplările misterioase ne intrigă și ne stimulează setea de cunoaștere, care doar în aceste privințe ajunge la cote maxime.
Încă de mică am auzit și am urmărit documentare sau filme legate de Triunghiul Bermudelor. Nu dezvoltasem o obsesie pentru acest subiect și nu mă obsedează nici acum, însă curiozitatea mea a depășit unele limite, ori-de-câte-ori a fost adus în discuție acest subiect.
Se spune că acest Triunghi al Bermudelor, ce are drept sinonim și sintagma Triunghiul 
Diavolului, se află localizat între Insula Bahamas, Insulele Azore și Strâmtoarea Florida, aflându-se în oceanul atlantic.
Motivul pentru care acest loc mă atrage este reprezentat de disparițiile misterioase petrecute în acest loc, fapt ce a dus, printre altele, și la ideea existenței unei activități paranormale în acel spațiu.
Primele consemnări vis-a-vis de existența acestui spațiu au existat încă din timpurile lui Columb, care a consemnat în propriul jurnal că ar fi sesizat în această zonă existența unor lumini ciudate, precum și a unor animale denaturate, ciudate.
Ceea ce mă intrigă extrem de mult sunt următoarele evenimente:
Nu de mult, lumea științifică a fost cu adevărat intrigată de misterul Triunghiului Bermudelor, după ce în zona Cubei, a reapărut o navă, un vapor foarte mare, care dispăruse cu 90 de ani în urmă, fiind vechi de 100 de ani. Interesul oamenilor de știință a fost captat din nou, mai ales pentru că nu există o explicație pentru această revenire a navei, care a lipsit zeci de ani. Paza de coastă cubaneză a reușit să pătrundă în interiorul vasului și au citit jurnalul de bord al acestuia, însă nu exista consemnat nici un eveniment care să justifice dispariția navei și a întregului echipaj. Toate consemnările din jurnal s-au oprit la data de 1 decembrie 1925, când nava a dispărut de pe harta așa-ziselor radare, existente la vremea respectivă.
Pe 29 noiembrie 1925, vasul a plecat din Carolina de Sud spre Cuba, având un echipaj 
format din căpitan și 32 de marinari, plus o încărcătură de 2340 de tone de carbon. După două zile, fără nici o explicație, nava a dispărut fără urmă, alături de echipaj. Bineînțeles,a avut loc imediat după, în apele de pe ruta vasului, o investigație extrem de atentă, având în vedere problema existentă. Acest aspect îmi ridică o mulțime de întrebări fără răspuns. Pentru ca vaporul să poată transporta 2340 de tone, nu de kilograme, ci de tone, trebuie să fi fost uriaș, atât ca greutate, cât și ca lungime. Vorbim despre 32 de oameni plus un echipaj, cu siguranță experimentat, ținând cont de faptul că navigau prin apele cubei. Cum e posibil ca un vas de o asemenea anvergură și atât de mulți oameni, să dispară fără urmă? Sunt de acord cu faptul că Oceanul atlantic este atât de adânc, încât nimeni nu a reușit să îl străbată în totalitate, până la acest moment și să reaușească să povestească despre asta. Să presupunem că ceva s-a întâmplat și nava s-a scufundat în adâncurile necunoscute. Însă, cum se explică reapariția ei după 90 de ani? Ce a determinat-o să se ridice la suprafață, în cazul în care s-a scufundat? Nu vorbim despre un colac de salvare, ușor precum o pană. Acestea sunt întrebări fără răspuns…
Au existat multe alte dispariții în exact această zonă, dar prefer să le amintesc doar pe acelea în care au fost implicați oameni experimentați, în vehicule pe care le stăpâneau foarte bine, în cazul cărora nu exista posibilitatea să fi rămas fără combustibil. Un bun exemplu este reprezentat de dispariția a cinci avioane ce aparțineau armatei. Vorbim despre avioane de luptă, cu piloți mai mult decât experimentați, care reușiseră chiar să amerizeze în timpul unor confruntări, pe alte nave (amerizare= aterizare fără combustibil) și în cazul cărora era imposibil să se dezorienteze în aer. Să presupunem că s-a întâmplat în cazul unuia, dar ce s-a întâmplat cu ceilalți patru profesioniști? Aceste întrebări vizează încercările de a oferi explicații logice față de această regretabilă întâmplare a autorităților de la acea vreme. Desigur, se contrazic, deoarece tot ei sunt cei ce afirmă că niciunul dintre avioanele de luptă nu se putea prăbuși din cauza lipsei de combustibil, deoarece chiar înainte de decolare, navele fuseseră verificate și fiecare dintre ele conținea combustibil suficient cât pentru 1000 de mile. De asemenea, ultimul contact cu turnul de control, a consemnat raportul unuia dintre piloți, potrivit căruia nu reușea să își dea seama încotro era vestul, iar oceanul arăta ciudat. Acesta a fost ultimul contact cu un singur pilot din formația de cinci, în urma căruia atât ei, cât și navele pilotate au dispărut fără urmă.
De asemenea, pe 28 decembrie 1948, un avion pilotat de Robert Lindquist a decolat din San Juan, având la bord 2 membri ai echipajului și 29 de pasageri, care se îndreptau spre Miami. În apropiere de destinație, pilotul a cerut instrucțiunile necesare pentru aterizare, însă turnul de control a pierdut în scurt timp legatura. Avionul nu a fost găsit niciodată.
Unul dintre cele mai cunoscute mistere ale zonei și cea mai mare pierdere a marinei americane pe timp de pace, dispariția USS Cyclops a avut loc în martie 1918.
Vaporul transporta 309 marinari și a pornit la drum într-o zi frumoasă, cu marea liniștită. Singurul mesaj recepționat de la vapor a fost unul în care se preciza ca totul este în ordine.
Totuși, nava nu a mai fost vazută niciodată, în ciuda unei ample operațiuni de căutare, care a fost declanșată în scurt timp de la dispariția ei.
Piramida de Cristal:
O structură uriașă, în formă de piramidă, aflată pe fundul Atlanticului, a fost descoperită în 1960, însă nimeni nu s-a obosit să o cerceteze atent.
Lungimea ei este de 300 de metri, înălțimea de 200 metri, iar vârful ei se afla la o adancime de 100 de metri sub apî. Existența piramidei alimentează speculațiile privind existența legendarei civilizații a Atlantidei.
Explicațiile evenimentelor misterioase petrecute în Triunghiul Bermudelor variază și se bazează, desigur, pe fenomene fizice.
Una dintre ele ar fi fluctuația câmpului magnetic. Deși nu au fost găsite anomalii magnetice, aici, există o variație în anumite zone: nordul magnetic nu este identic celui geografic, însă acest lucru este cunoscut de secole și este un fenomen natural, care nu ar trebui să deruteze vreun pilot.
Curentul Golfului, un curent oceanic de mare adâncime, este o altă explicație posibilă. Însă acesta este asemeni unui râu aflat sub ocean și nu poate provoca dispariția obiectelor, numai deplasarea acestora.
Furtunile violente care au loc aici pot fi de asemenea vinovate de dispariția navelor. În 1986, schimbarea bruscă a curenților de aer a dus la scufundarea vaporului Pride of Baltimore.
De asemenea, o variantă ar fi acțiunea pungilor de gaz metan existente aici. “Bulele” emise la suprafață pot scufunda o navă. Daca ajunge în aer, gazul metan ar putea exploda, fiind aprins de o scânteie produsă de motorul unui avion. Însă Triunghiul Bermudelor este destul de departe de zonele unde există asemenea pungi de gaz periculoase.
Prin urmare, având în vedere evenimentele aduse la cunostiința voastră, sunt convinsă că intrigile și curiozitatea unora dintre voi vor fi alimentate, în timp ce haterii cu pretenții la statutul de minți luminate, vor argumenta împotrivă, afirmând că ignor explicațiile științifice, pentru a mă hrăni cu misterul, dorindu-mi, de asemenea, augmentarea lui. Problema, dragilor, se pune în felul următor, hater cu acte în regulă și argumente adecvate în majoritatea cazurilor, sunt și eu. Însă, în această situație, din moment ce savanții nu au făcut altceva decât să aducă în fața mea eventuale presupuneri, supoziții, care însă sunt contrazise de realitatea limitată cunoscută de noi față de acest Triunghi al Diavolului, cum să accept ideea că misterul a fost rezolvat? Cum să cred că o furtună a dus la dispariția unui vas capabil să transporte 2000 de tone, timp de 90 de ani, pentru ca apoi să reapară? Cum să accept că o explozie, cauzată de metan, a dus la dispariția a sute de avioane, când în acea zonă nu există metan? Cum să cred că totul e normal în acel spațiu, când oameni care și-au petrecut viața zburând, care se puteau orienta în aer, chiar și cu ochii închiși, devin spontan dezorientați și incapabil să stabilească în ce parte era vestul? Să fim rezonabili!.. Ceva se întâmplă și nu cred că e vorba despre o furtună sau o explozie.
